logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

De ce dacii nu vorbeau aceeași limbă cu romanii



Poetul latin Publius Ovidius Naso este unul de la care n-au parvenit informații cum că limba geților și limba latină nu au nimica in comun. Citez mai jos doua fragmente din "Tristele".

Tristele, V ,10 ,35-39
scrisori din Pont, III ,2,40,IV,13,17-24,33-40
Ei (geții) vorbesc între ei o limbă pe care o înțeleg,
dar eu trebuie să mă înțeleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înțeles de nimeni;
când aud cuvinte latinești, geții râd prostește;
cu siguranță că deseori vorbesc rău despre mine pe față;

.......................................................
căci am învățat să vorbesc getica și sarmatica,
.......................................................
Nu trebuie să te miri dacă versurile mele sunt cumva rele;
eu care le scriu am devenit aproape un poet get,
Ah! Mi-e rușine: am scris o cărțulie în limba getică,
în care cuvintele barbare au fost așezate după ritmul versurilor noastre.
Le-au plăcut – felicită-mă - și am început să am
faima de poet printe neomenoșii geți barbari.
Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului
.......................................................
Când am terminat de citit aceste versuri inspirate de o muză străină,
când sfârșitul volumului a trecut prin degetele mele,
toți au dat din cap și și-au mișcat tolbele pline;
un murmur lung s-a auzit din gura geților.
Iar unul din ei spuse:
Deoarece scrii astfel de lucruri despre împărat,
ar fi trebuit să fii trimis înapoi sub stapânirea împăratului!
El a grăit întocmai; dar iată, o, Carus, pe mine acum
a șasea iarnă mă găsește sub polul acoperit de zăpadă.

Tristele ( V, 7)
„Oamenii ăștia abia de-s vrednici de numele de oameni,
Căci mai sălbatici ei sunt chiar decât lupii cei cruzi.
Nici nu le pasă de legi, căci dreptatea se pleacă puterii;
Paloșul lor bătăios biruie orișice drept.
Largii nădragi și cojocul de ger îi păzesc anevoie
Iar fiorosul lor chip e acoperit de păr
Pe care niciodată în viață nu-l taie.
Doar la puțini mai găsești vreo urmă de limbă grecească,
Schimonosită și ea de al barbarului glas.
Printre norodul de aici nu se află niciunul să poată
Spune în graiul latin chiar cel mai simplu cuvânt.

Eu chiar, poetul roman - iertați-mă, Muze -
Silit sunt de obicei să vorbesc în al sarmaților grai.
Din a dezvățului lungă pricină - deși mi-e rușine -
Spun, în memorie-mi vin vorbe latine cu greu.
Nu mă îndoiesc că și-n cartea aceasta găsești nu puține vorbe barbare:
A fost locul de vină, nu eu.”

Concluzie. Un poet latin, o persoana cultă a timpului său, spune clar și concis că nu pricepea o iotă din sunetele debitate de geți. La început se întelegea cu ei prin semne, iar mai târziu, a reușit să le învețe limba și să scrie câteva poezii în limba geților.

S-a păstrat o listă cu nume de plante din limba dacilor de la „De materia medica” a lui Dioscoride Pedanios și „Herbarius” a lui Pseudo-Apuleius. Lista poate fi citită aici în forma: denumire științifică/denumire în limba dacă/denumire în limba română.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Listă_de_denumiri_dacice_de_plante_medicinale

Alt argument drag dacomanilor este lipsa menționării în documente sau chiar pe Columna lui Traian a interpreților de limba dacă care să servească ca translatori. Ok, de cand am citit prima dată bazaconia asta în "Noi nu suntem urmașii Romei" mi s-a parut o imbecilitate. Pur si simplu, ca ce chestie să-i pomenești pe translatori? De ce nu este menționat sclavul care-i golea oala de noapte lui Traian? Sau cel care-i țesăla calul? Dar bucătarul? Maseurul? Tânărul care-i servea vinul și dup'aia îi ținea de urât în pat? De fapt, ăsta, ultimul chiar este menționat.
Pur și simplu un translator nu era destul de important ca să fie menționat sau sculptat pe Columnă. Sau, din contră, poate fi unul dintre numeroasele personaje de pe Columnă care orbitează în jurul lui Traian. Pe vremea aia latina (și limba greacă dealtfel) era "lingua franca" a timpului. Era perfect posibil ca un sol dac (echivalentul diplomatului/ambasadorului din ziua de astăzi) să cunoască latina sau greaca astfel încât să poată să se înțeleagă tête-à-tête cu reprezentanții romanilor.

Dar dacă scormonim mai mult, dăm și de acești translatori. În 1975, Arpadus Dobó a publicat la Budapesta o inscripţie descoperită la Szöny (nordul Ungariei), anticul Brigetio, pe sarcofagul confecţionat de Marcus Ulpius Celerinus, subofiţer în Legiunea I Adiutrix, trimisă în timpul împăratului roman Aurelius Antonius Caracalla împotriva dacilor liberi din nordul Pannoniei. Sarcofagul a fost confecţionat pentru acest subofiţer de fiul său. În această inscripţie, Marcus Ulpius Celerinus se intitulează "interprex dacorum", sau pe românește spus: translator de limbă dacă.

M(arco) Ulp(io) q(uondam) Romano mil(iti) / praet(oriano) rimoscr/inio praef/f(ectorum) qui vi/xit an(nos) XXXV / M(arcus) Ulp(ius) Cele/rinus sal(ariarius) / leg(ionis) I ad(iutricis) / p(iae) f(idelis) interprex / Dacorum vivus sibi / et filio suo s(upra) s(cripto) carissimo / f(aciendum) c(uravit)
Dacă ar fi fost cum pretind dacomanii - limba latină asemănătoare cu cea a dacilor - atunci nu ar mai fi fost nevoie de interpreți asemenea lui Marcus Ulpius Celerinus.

La sfârșit vă recomand câteva articole pe tema asta:
Limbile indo-europene. Si de ce Traian nu intelegea limba dacilor
Dacia romană. Oameni și povestiri II. Celerinus, tălmaciul dacilor – de Dan A. Deac
Citiți-le până la capăt. Merită.




  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici

Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.