logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

Murus Dacicus sau “murus elenisticus”?

Articol preluat, cu acordul autorului, de pe hetel.ro.

Urmașii Romei și dacii romanizați.
Undeva pe la sfârșitul veacului al XIX-lea, cam pe vremea când România își cucerea independența și dobândea prestigiu fiind recunoscută ca regat, istoriografia noastră începea să-i descopere pe daci. Dintr-o dată nu mai eram urmașii pur sânge ai Romei cum arătaseră reprezentanții Școlii Ardelene ci descendenți ai dacilor și romanilor. Cercetarea istorică nu mai putea nega participarea autohtonilor și nici iluzia unei colonizări strict italiene. Iar daca istoriografia autohtonă, ne definea inițial ca romani, apoi romani amestecați cu daci, vom ajunge în final daci romanizați. Un fenomen asemănător are loc în Franța unde crește rolul și importanța acordată de istorici galilor sau în Rusia unde slavilor le sunt exagerate virtuțile până la ai minimaliza total pe varegii care au pus bazele primelor state. În cazul nostru se face apel și la moștenirea tracică din a căror familie provin geții după cum scria chiar Herodot, dar și la influența celtică care ne înrudea și mai mult cu Franța. Franța este, să nu uităm, pentru o bună perioadă de timp nu numai sora mai mare a României, dar și garantul securității și sursa de inspirație principală pentru crearea instituțiilor României moderne.

Dar dacă influența celtică iese încet din atenție, nu la fel se petrec lucrurile în ceea ce-i privește pe daci. Rolul lor va continua să crească constant atingând apogeul odată cu Dacia Preistorică a lui Nicolae Densușianu când dacii, devin o forță universală, sursa originară a tuturor marilor civilizații antice iar latina un dialect al limbii dace. Tezele lui Densușianu și-au găsit destui suporteri care le-au îmbogățit, nuanțat și diversificat folosind argumente mai mult sau mai puțin fanteziste. Și uite așa ajungem încet, încet să nu mai fim decât urmașii dacilor, întrerupți pe undeva pe la începutul secolului II, de brutala cucerire romană. Dar importanța crescândă acordată dacilor de o anumită parte a istoriografiei trebuia într-un fel probată. Importanța părții dacice, din noi ca popor, trebuia să iasă din umbră. Dacii, oricât de violentă ar fi fost cucerirea lor, trebuia să fi lăsat ceva în urmă. Și acolo unde cercetătorul zelos n-a găsit mai nimic și a fost nevoie, a inventat sau a adaptat câte ceva.

Secțiune într-un murus dacicus.
Secțiune într-un zid elenistic (grecesc).
Murus dacicus finisat in partea superioara cu o palisada

Zidul dacic nu a fost o invenție a dacilor ci a dacologilor.
Așa a apărut și celebrul "murus dacicus", traducerea latinească a termenului zid dacic, prezent în toate manualele de istorie. Nu o să găsiți nici un text antic care să vorbească despre un astfel de zid cacteristic geților pentru că termenul nu a existat în antichitate. Zidul dacic (murus dacicus) apare pentru prima dată în Munții Orăștiei în secolul I I.Chr. odată cu extinderea puterii lui Burebista asupra cetăților grecești de la Marea Neagră. Aceasta se întâmpla cel mai probabil undeva în jurul anului 55 I.Chr. De aici Burebista, își aduce meșteșugari și constructori care contribuie decisiv la ridicarea cetăților Costești-Cetățuia, Blidaru, Piatra Roșie, Sarmizegetusa s.a. Așa se explică cel mai bine și prezența a numeroase litere grecești incizate pe blocurile de piatră la Grădiștea Muncelului, nicidecum prin faptul că dacii vorbeau și scriau în limba greacă. Zidurile construite cu ajutorul meșterilor de la Pontus Euxin erau ziduri de inspirație elenistică asemeni celor de la Histria, în acea perioadă cel mai important port de la noi și locul în care s-au bătut și cele dintâi monede. Dar care este diferența dintre zidul elenistic și zidul dacic (murus dacicus) din munții Orăștiei?

Zidul elenistic este compus din două fețe exterioare sau paramenți (în limbajul de specialitate) realizate din blocuri de piatră rectangulare fasonate. Din loc in loc blocurile de piatră alternau cu altele dispuse transversal (denumite și butișe) Între cele două rânduri de blocuri se tasa pământ (cel mai probabil un pământ cleios) și pietriș (așa numitul emplecton) și nu se folosea mortar. Pentru ca să se realizeze o priză mai bună și să nu existe riscul surpării, în piatră se scobeau șanțuri în "coadă de rândunică", în care se așezau bârne din lemn care uneau cele două fețe exterioare. Zidul dacic (murus dacicus) este identic cu o singură mică deosebire: nu are acele butișe care fixau zidul mai bine.

La fortificațiile dacilor din munții Orăștiei zidul elenistic este combinat cu alte sisteme de apărare tradiționale: valul de pământ și palisada.

Materialul care compune zidurile era adus de la zeci de kilometri de pe Dealul Măgura, la est de Călan, deoarece roca existentă în zonă se sfărâma ușor fiind dificil de fasonat. Murus dacicus ajungea la 3-4 metri grosime având o înalțime de 10 metri și putând absorbi cu ușurință loviturile date de mașinile de război romane. O altă particularitate a lui murus dacicus este aceea că partea de sus a zidurilor (crenelurile) nu era din piatră ci era o palisadă din lemn. Asta îl făcea desigur mai vulnerabil în fața focului dar trebuie ținut cont și de faptul că acestea au fost realizate în grabă între cele două războaie daco-romane din 101-102 și 105-106. Construcția unui asemenea sistem defensiv precum cel din munții Orăștiei necesita mult timp și multă mână de lucru. La sfârșitul primei confruntări cu Traian, Decebal fusese nevoit să oprească reconstrucția fortărețelor distruse, procesul de reclădire al zidurilor începand abia din 103-104.

Murus dacicus este așadar nu o creație originală ci rezultatul adaptării zidului elenistic particularităților existente în munții Orăștiei și a lipsei de timp care a făcut să se apeleze la mijloace de fortificare mai puțin costisitoare și mai rapid de executat.

Lumea celților
"Mai întâi Dacia era un mare regat cu o bază etnică perfect omogenă, cu tradiții istorice seculare, cu structura socială și economică bine definită, cu o cultură înaintată de formă mai întâi influențată de către civilizația celtică, apoi, timp de două veacuri înainte de Traian, de către civilizația romană". (Vasile Pârvan; Dacia; Editura Științifică; București, 1972, p.150).

Murus gallicus sau zidul gal
Construirea unui zid gal (murrus gallicus)

O construcție defensivă originală de acest tip din spațiul european și dinafara lumii greco-romane este, spre exemplu, murus gallicus sau zidul gal. Există destule similitudini și între zidul galic și murus dacicus: emplectonul, prezența bârnelor ca parte a structurii de rezistență și palisada în partea superioară a zidului.

articol scris de Voicu Hetel.


  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici

Raveda
2012-01-29 23:51:19

Murus Dacicus avea de fapt si un rol in captarea apei de condensatie (pe langa rolul aparare si cel energetic). Ca de fapt zidul, prin constructia lui sofisticata, promova in interior trecerea apei din stare gazoasa in stare lichida in cantitati care ar putea sa fie suficiente. In conditiile tarii noastre este posibil ca o astfel de instalatie sa functioneze. Pietrisul din interiorul zidurilor ofera suprafata necesara particulelor de apa pentru a intra in contact unele cu altele si a forma picaturi de apa, ziua are loc incalzirea zidurilor iar noaptea are loc racirea lor.

2018-03-07 00:47:16


Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.