logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

Zsófia Torma

(26 septembrie 1832, Cristeștii Ciceului, - 14 noiembrie 1899, Orăștie)
istoric, arheolog, antropolog

Zsofia Torma Zsofia Torma Zsofia Torma
S-a născut la 26 septembrie 1832, la Cristeștii Ciceului (în maghiară Csicsókeresztúr), județul Bistrița Năsăud.

Arheolog autodidact. "Doctor Honoris Causa" al Universității din Cluj. A avut legături știintifice cu renumiți arheologi din Stutgart, Paris, Praga, Mein, Budapesta, Hamburg, Berlin, București, Sibiu. Membră a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara și a Comitetului Director.

Și-a legat numele de săpăturile efectuate la Stațiunea Neolitică Turdaș (Orăștie). A organizat în casa proprie, cel dintâi muzeu arheologic al orașului Orăștie, întreținând vie pasiunea pentru colecții. Pentru a da o interpretare cât mai corectă a faptelor și evenimentelor, a apelat la folclor și etnografie. Strânge material etnografic cât mai variat, pentru care cutreieră întreg Comitatul Hunedoara.

La Congresul de Antropologie de la Berlin (1880) a participat cu o colecție valoroasă de obiecte preistorice de la Turdaș. O parte din rapoartele și informatiile sale arheologice, cuprinse în patru volume nevalorificate, cuprind însemnări cu privire la antichitate, la descoperirile și cercetările de la Turdaș, date biografice și o apreciabilă corespondență științifică purtată cu istorici și oameni de știință ai vremii.

S-a stins din viață la 14 noiembrie 1899, la Orăștie.

Un ilustru nume al arheologiei românești - dr. Zsófia Torma

articol de Daniela Draghia, din Dacia Magazin nr. 12 mai 2004

Zsófia Torma s-a născut în anul 1832, la 27 septembrie, într-un mediu familial unde interesul pentru antichitate făcea parte din cotidian. Tatăl ei, József Torma, un nobil care făcuse cercetări în tabăra fortificată romană de la Ilișua; iar fratele ei mai mare, Károly Torma, profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, cel care a înființat muzeul antichităților dacice de la Aquincum (Buda veche); i-au insuflat pasiunea și în același timp au încurajat-o să studieze arheologia.

Dupa moartea tatălui său, survenită în 1861, Zsófia Torma a părăsit locuința părintească din Cristeștii Ciceului (jud. Bistrița-Năsăud), pentru a se muta în casa surorii sale din Peștișu Mic și până la urmă se va stabili definitiv la Orăștie. Ea se integrează în viața intelectuală a orașului care în acel timp era marcat de un interes deosebit pentru trecutul istoric.

La 15 februarie 1868 Societatea de geografie a patriei maghiare îi acordă Zsófiei Torma un certificate de membru. Secretarul general al Congresului Internațional de Arheologie Preistorică și Antropologie, Flóris Rómer, o sfatuiește să adune date asupra habitaturilor preistorice ale zonei, pentru a participa la al VIII-lea Congres de la Budapesta. În urma acestui impuls, Zsófia Torma începe cercetări arheologice în toamna anului 1875 la Turdaș, primul și cel mai bogat sit arheologic descoperit pe valea Mureșului, urmând ca anul următor să studieze și stațiunile din zona Nandru Vale. Astfel, la 11 iunie, ziarul Magyar Polgár din Cluj menționează într-o notă de la pagina a treia (n.n.) continuarea cercetărilor, precum și faptul ca colecția de antichități consta din mai multe mii de piese interesante.

În 1879, publică la Cluj rezultatele arheologice din așezările de la: Turdaș, Josani, Valea Nandrului, Nandru, Peștera de la Nandru, Cârjiți, Geoagiu de Jos, Coldău, Zársvo, Hunedoara, Găunoasa și Arănieș; susținând ca analiza etnografică demonstrează, prin semnele de pe ceramică, continuitatea, transmiterea și perpetuarea acestora din neolitic până în contemporaneitate.

În 1880 este aleasă ca unul dintre membrii fondatori ai Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, care avea ca scop: cercetarea științifică a trecutului și a tradițiilor, protecția monumentelor istorice, promovarea prieteniei între popoare.

În iunie apare în Erdélyi Muzeum articolul domnișoarei Zsófia Torma referitor la complexul de peșteri de la Nandru, cu punctele: Dealul Peșetrii (la vest), Dealul Rușchii (mai la vest de Dealul Peșterii), La Groape (în partea inferioară a Dealului Rușchii), La Piatra cu lapte (în partea superioară a Dealului Rușchii) și peștera vis-a-vis de Dealul Petricelei.

În august, la a XI-a reuniune generală a Societății germane de antropologie, ținută la Berlin, unde au fost 470 de participanți (261 din Berlin, 175 din restul Germaniei și 34 din afara Germaniei: 15 din Austria, nouă din țările scandinave, și doi din Rusia, Grecia, Egipt și Japonia, câte 1 din Anglia și America), se întâlnește și cu cercetători în arheologia preistorică dintre care amintim pe: A. Voss, R. Virchow și H. Schliemann. În urma discuțiilor purtate ajung la concluzia că populațiile neolitice aveau scriere și se propune descifrarea semnelor acesteia.

Într-o moțiune din 13 iulie 1881 propune reînceperea săpăturilor sistematice la Sarmizegetusa, în credința că prin descrierea scrierii dacice s-ar putea rezolva traducerea inscripțiilor din Troia care rămăseseră netraduse.

În 1882 publică mai multe studii și comunicări reunite sub titlul "Despre istoria străveche a cetății Hunedoarei" (prima, susținută în 1880, referitoare la al XI-lea Congres german de antropologie, ținut la Berlin în 5-12 august; cea de-a doua ca de altfel și prima citită în Adunarea Generală a Societății la 29 mai 1881, se axează pe notițele ordonate ale pieselor de la Turdaș și Nandru; a treia este moțiunea din 13 iulie 1882 în care trage concluzia că Sarmizegetusa este cetatea sarmaților, bineînțeles fiind influențată de argumentele președintelui Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, dr. Kuun Geza; iar cea de-a patra comunicare a citit-o la 20 august 1881, în ședința comitetului director de la Simeria).

La 17 iulie 1884 plătește 1.800 de forinți pentru un act de asigurare, pe cinci ani, al colecției.

În 1886 publică în HRTÉ Raportul de la cel de-al XIII-lea Congres al antropologilor germani, din 14-17 august 1882, ținut la Frankfurt pe Main, unde afirma că "Acum se poate constata cu certitudine că locuitorii traco-daci ai patriei noastre au fost locuitori ai acesteia în același timp cu romanii". Sayce confirma presupunerea lui Herodot în care acesta spunea că locuitorii străvechi ai Transilvaniei aparțineau populației tracice: "De aceea, originea tracică a dacilor și a geților este neîndoielnică".

În 6 iunie 1891 semnează la Cluj contractul în care vinde și împroprietărește colecția ei, Societății Muzeului Ardelean, conform înțelegerii din 28 martie 1891. La punctul doi se specifică faptul că Societatea Muzeului Ardelean plătește pe loc 5.000 forinți în monedă austriacă plus o rentă viageră de 800 forinți.

Cea mai mare parte a colecției, provine de la Turdaș, dar per ansamblu cuprinde perioadele: paleolitic, neolitic, eneolitic, bronz, elemente celtice și puține elemente romane și slave.

În timpul vieții Zsófiei Torma, Orăștia a devenit un centru vizitat de arheologii Europei Centrale. A. Voss a venit în Transilvania pentru a cerceta așezările la fața locului, precum și muzeul din Orăștie; atât el cât și O. Tischler, mai târziu, vorbesc cu cel mai mare respect despre bogăția colecției și competența Zsófiei Torma. Tânărul arheolog german P. Reinecke, încurajat de profesorul J. Ranke, vizitează de două ori orașul Orăștie (1893, 1896). Virchow, participând la festivitatea dedicată memoriei lui Honterus, la Brașov în 1898, profită de ocazie și vine în Orăștie pentru a se întâlni cu Zsófia Torma și a vedea situl de la Turdaș (unde țăranii au învățat foarte repede să falsifice obiectele și au încercat, fără succes de altfel, să le vândă Zsófiei Torma). Ea aduce doi colaboratori: G. Téglás și K. Herpey.

În 1896, publica la Dej o lucrare în care susține că deși miturile și-au pierdut din caracterul sacral, totuși cultul s-a păstrat (motivele ornamentale de pe vase, călușii, roata de foc etc.), poporul patriei noastre dând mai mult alogenilor sub raportul obiceiurilor și datinilor mitice decât au primit de la aceștia.

Tot în 1896, publica la Budapesta un articol în care afirma că descoperirile de la Turdaș confirmă originea și dezvoltarea religiilor, cum au avut loc în viața spirituală și cum sunt evidențiate.

Pentru meritele științifice deosebite, la 24 mai 1899, Catedra de Filosofie a Universității Maghiare de Științe Franz Joseph din Cluj, îi acordă diploma de onoare cu titlul: Doctor în Filosofie Honoris Causa, Zsófia Torma fiind prima femeie care primește această distincție, din partea universității regale (diploma prevăzută cu sigiliul și întărită cu semnăturile obișnuite se află la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, în custodia Secției de Istorie Modernă).

La început acceptată în cercurile restrânse ale societății, iar mai târziu, după cum arăta și corespondența Domniei sale, a fost inclusă în cercurile mai largi ale acesteia, a ținut legătura cu cercetători și personalități din țară (fragment de ciornă dintr-o scrisoare adresată lui Gheorghe Barițiu, găsită în Arhiva Statului, filiala Deva) și străinătate (fragment de ciornă dintr-o scrisoare adresată prof. Dr. O. Frass din Stuttgart, fragment de scrisoare primită de la dr. Gróf Kuun Géza, ciornă dintr-o scrisoare adresată lui Franz Joseph, găsite în Arhiva Statului, filiala Deva).

În 6 noiembrie 1899, trimite o scrisoare de mulțumire membrilor Societății de Istorie și Arheologie din Comitatul Hunedoara, pentru că au susținut-o pe tot parcursul muncii.

Se stinge subit din viață la 14 noiembrie 1899, ora 15.30, la locuința sa din Orăștie, în urma unui stop cardiac.

Anul acesta se împlinesc 105 de ani de la plecarea dintre noi a celei care a fost și va rămâne întotdeauna în sufletul nostru: dr. Zsófia Torma.

A fost o pierdere nu numai pentru viața socială a orașului și copiilor săi adoptivi, ci și pentru întreaga lume științifică. Dr. Herrmann Antal o compară cu Palas Atena a științei maghiare și Ioana d’Arc a arheologiei transilvănene, meritând pe deplin aceste calificative, având în vedere că a salvat artefactele descoperite și a sacrificat întreaga sa avere pe altarul științei.

(Material preluat prin amabilitatea conducerii Muzeului Civilizației Dacice și Romane din publicația SARGEȚIA numărul 27/1999)



  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici

Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.