logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

Nicolae Macici

(7 noiembrie 1886, Craiova - 15 iunie 1950, Aiud)
general de corp de armată, a fost comandant al Regimentului 92 Infanterie Orăştie


Nicolae Macici S-a născut la 7 noiembrie 1886 la Craiova. Aici a urmat studiile liceale. În această perioadă şi-a pierdut tatăl, rămânând fără suport material, astfel a îmbrăţişat cariera militară. În 1905 este admis la Şcoala Militară de Ofiţeri Infanterie care o absolvă în 1907 cu gradul de sublocotenent. În 1910 devine locotenent. Între 1913 - 1915 face Academia Militară unde va fi promovat căpitan.

În Primul Război Mondial comandă o companie din Regimetul de Infanterie 41. S-a distins în luptele duse la Pasul Merişor şi Vulcan (septembrie 1916). Participă la luptele de la Oituz unde si-a pierdut ochiul drept. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.

După război a fost promovat locotenent-colonel (1917), apoi colonel (1927).

I se încredinţează comanda Regimentului 92 Infanterie din Orăştie (1928). La Orăştie se căsătoreşte cu Ileana Dobo, fiica doctorului Romulus Dobo.

Anul 1939 şi începutul celui de-al doilea război mondial îl găseşte cu gradul de general-maior. În iunie 1941 era la comanda Corpului 2 de Armată (Diviziile de Infanterie 9 şi 10) care a fost desfăşurat în nordul Dobrogei la începutul operaţiunii Barbarossa. După ce armata română a cucerit Odessa, garnizoana oraşului a fost preluată de Corpul 2 de Armată, sub comanda generalului Nicolae Macici. În urma exploziei de la Comandamentul Armatei (unde au murit 35 de soldati, 9 subofiteri si functionari civili români, 17 ofiţeri, inclusi comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu) mareşalul Antonescu a ordonat represiuni. La 25 octombrie Generalul Macici a raportat execuţia a 13.000 civili, 400 dintre ei fiind spânzuraţi în plină stradă.

În noiembrie 1941 a fost numit comandant al Corpului 1 de Armată care staţiona în ţară. A fost promovat la gradul de general-locotenent în ianuarie 1942. Timp de 2 ani şi jumătate a avut parte de linişte. În această perioadă a ajutat comunităţile evreieşti din Orăştie, Sibiu şi alte oraşe, la fel cum a făcut în trecut în Dobrogea în iarna 1940/1941. Acestea au fost dezvăluite în cursul procesului unde a fost acuzat de anti-semitism.

Dupa 23 august 1944 a trebuit să întoarcă armele împotriva foştilor aliaţi. Cu ajutorul unei armate formate în majoritate din recruţi fără experienţă este nevoit să apere punctele strategice până la sosirea trupelor româneşti şi sovietice. Împreună cu Armata Sovietică a luat parte la luptele din Ungaria.

A fost arestat la 12 februarie 1945. Între 14 - 22 mai 1945 a fost judecat pentru crime de război. A fost găsit vinovat şi condamnat la moarte. La 1 iulie 1945 Regele Mihai I comută sentinţa în închisoare pe viaţă. A fost deţinut la Jilava, Dumbrăveni şi Aiud. A murit în închisoarea Aiud la 15 iunie 1950.

Ileana Macici

MACICI, Ileana (născută DOBO). Născută la 2 februarie 1913, la Orăştie - Hunedoara, într-o veche familie transilvană (mama era nepoata lui Avram Iancu, iar tatăl, descendent al unui principe din Transilvania). Soţia generalului Nicolae Macici.

După arestarea soţului a fost dată afară din casă, împreună cu fiul de nici 10 ani, şi i s-au confiscat toate bunurile. A găsit adăpost la părinţii ei, dar, după moartea tatălui, mama i-a fost evacuată din casă şi izgonită din oraş, ca rudă de condamnat politic. Fără nici un fel de resurse materiale, fără locuinţă, fără posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă, Ilenei Macici nu i s-a permis nici măcar să asiste la procesul soţului ei: în ziua procesului, când urca scările tribunalului, spre sala de şedinţe, o tovarăşă asesor popular a oprit-o cu violenţă şi, după ce a pălmuit-o, i-a spus că nu are ce căuta în Tribunalul Poporului, ea, soţia unui "criminal de război". Şi-a găsit în sfârşit un adăpost la sora sa, iar pentru a-şi creşte fiul a acceptat să presteze munci istovitoare şi umilitoare, mult sub nivelul ei de instrucţie - pontatoare pe un şantier de construcţii, muncitoare la o cooperativă, muncitoare la o societate care se ocupa cu creşterea şoarecilor, necesari experienţelor Institutului Pasteur, femeie de serviciu într-o casă particulară, încărcător-descărcător la fabrica "Eprubeta", muncitoare la secţia de perlat mărgele a acelei fabrici şi, în sfârşit, a fost acceptată ca funcţionară atunci când s-a constatat că ştia să scrie. A trecut prin atât de numeroase locuri de muncă pentru că era dată afară ori de câte ori se afla că era rudă de "criminal de război".

Fiul ei şi al generalului - Nicolae N. Macici - a fost dat afară din şcoli şi i s-a interzis să se prezinte la examenul de bacalaureat. S-a angajat ca muncitor necalificat la un SOVROM, a absolvit o şcoală tehnică de topometrie şi, într-un târziu, în baza unei adeverinţe din care rezulta că era muncitor pe un şantier, a putut deveni student la fără frecvenţă, la Facultatea de Construcţii pe care a absolvit-o.



  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici


2017-04-22 18:48:45


Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.